Superstitii

Hello, hello! 

Azi dimineata m-am intors din drum… pentru ca uitasem sa las mancare la pisica. Pana am ajuns la Axigen m-am tot gandit ce ar putea sa mi se intample rau. Inca nimic.  Dar asta mi-a dat idee de post pe blog, ca tot imi doream eu de mult sa scriu. Am cautat superstitii, mai necunoscute sau ciudate. Conform unui studiu european se pare ca poporul roman este cel mai superstitios din Europa. (Cine a facut studiul, niste “cercetatori britanici”?)

• Al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu intr-o familie este considerat a fi cel mai norocos om. Ai noroc daca numele tau are 7 litere. (Andreea- yes!)
• Aduce ghinion sa agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa.
• Acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vesel. (Cu banii si iubirea garantez eu ca nu e adevarat)
• Nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou, nici macar gunoiul! E bine ca ceva sau cineva sa va intre in casa in prima zi din anul nou, nu sa iasa. (De-asta fac rudele vizite atat de lungi? )
• Aduce ghinion sa porti pantofi noi de Craciun.
• Se spune ca lumanarea cu care s-a mers la biserica de Inviere trebuie pastrata peste an. Se aprinde in timpul furtunilor, pentru a proteja casa de pagube. Cel care moare in vinerea Pastelui, va ajunge direct in rai.
• Se zice ca daca in timp ce iti perii parul, pieptenele cade pe jos, vei avea mari dezamagiri. (In dragoste, spun unii)
• Copiii nascuti in luna mai sunt bolnaviciosi si nu au viata usoara.
• Copiii nu trebuie lasati sa se uite in oglinda pana la varsta de un an, caci se pot deochia singuri.
• Este semn rau daca vezi o bufnita ziua. (Se pun si cele de la zoo?)
• Daca un caine urla la o usa, e semn de moarte.
• Daca vezi un caine alb inainte de amiaza, e semn bun. (Deci toti bucurestenii sunt norocosi?)
• Daca ineci o pisica, vei muri inecat. (De ce ar face cineva asta?)
• Iti va aduce noroc o pereche de manusi pe care le-ai primit sau le-ai gasit. Este semn rau daca pierzi o manusa sau dai cuiva o pereche de manusi. (Am de acum 2 ierni o singura manusa intr-o punga in dulap… Deci asta era sursa ghinionului meu?)
• Se zice ca iti va purta ghinion o palarie pe care o asezi pe masa sau pe pat. (Ce bine ca nu port palarii)
• Nu este bine sa mergi incaltat numai cu un pantof, sau cu pantofi diferiti, pentru ca asta ar putea aduce moartea unuia dintre parinti. (Doar n-o sa stau acum sa ma gandesc daca am mers vreodata incaltata doar cu un pantof…:) )
• Se zice ca daca scuturi fata de masa dupa apusul soarelui vei ramane necasatorit. (Deci mi-am facut-o cu mana mea…Si eu care dadeam vina pe planete…)
• Este semn rau daca in ziua nuntii vezi un calugar sau o maicuta.
• Daca te-ai mutat dintr-o casa nu-ti lua cu tine matura veche.
• Se zice ca exista si metode de a evita consecintele spargerii unei oglinzi. Trebuie sa culegi cu grija toate cioburile si sa le arunci intr-un rau. Doar asa ghinionul va fi spalat.
• Aduce ghinion sa iti vezi chipul intr-o oglinda la lumina de lumanare. (Brrrrrr)
• Daca ai inceput sa faci patul nu te opri inainte sa il termini ca sa faci altceva, altfel este semn de ghinion. Aduce ghinion sa nu iti faci patul duminica.
• Se zice ca este ghinion sa iesi dintr-o casa pe alta usa decat pe cea pe care ai intrat.
• Vei avea noroc daca joci jocuri de noroc cu carti imprumutate sau stai la masa de joc pe o batista. (Deci intai batista si apoi “ALL IN!!!”)
• Este ghinion daca ridici o moneda de pe jos care este cu stema in sus.
• Este semn rau daca vantul ti-a daramat un gard. (Este semn rau si daca ai un gard pe care il poate darama vantul…)
• La pescuit, aduce noroc daca arunci primul peste prins inapoi in apa.
• Un steag nu trebuie sa atinga niciodata pamantul. Aduce ghinion.
• Se zice ca nu este de bine daca aduci toporul in casa, toporul in casa este semn de rau.
• Daca treisprezece persoane stau la o masa, una din ele va muri inainte de sfarsitul anului.Daca sunt 13 persoane la o masa, cu siguranta ca intre acestea este un cuplu de indragostiti care isi tine secreta idila.
• Un roi de albine care se aseaza pe o casa vesteste ca acea casa va fi mistuita de un incendiu.
• Pentru a prezice sexul noului nascut: suspenda o verigheta de un fir de ata si tine-o deasupra palmei drepte a gravidei; daca verigheta se misca dupa traiectoria unui cerc sau a unei elipse, atunci va fi fata; daca se balanseaza in linie dreapta, va fi baiat. (Sau mergi mai bine la un ecograf)
• Pune mana la gura cand casti pentru ca odata cu cascatul, poate iesi si sufletul.
• Daca un ceas care nu functioneaza de ceva vreme, incepe din nou sa functioneze, curand, in familie va avea loc un deces.
• Daca la un examen vei scrie cu acelasi creion cu care te-ai pregatit pentru examen, creionul isi va aminti raspunsurile. (Neeeeeeee)
• Ca sa cuceresti un barbat, fa-l sa manance o bucatica de prajitura sau un biscuite, in care ai introdus o bucatica dintr-o unghie de-a ta. (Nu mai bine il scot la un film?)
• Este cu ghinion sa inchizi un briceag in cazul in care nu tu esti cel care l-a deschis.
• Daca ai fost de 3 ori domnisoara de onoare vei ramane nemaritata. (So far, so good)
• Daca 3 oameni se fotografiaza impreuna, cel din mijloc va muri primul. (Yeah, sure)
• Daca te casatoresti in Mai, viata iti va fi grea si plina de amaraciuni. (Rea luna…)
• Nu sprijini matura de pat. Toate spiritele rele pe care ea le-a adunat, se vor refugia in pat.
• Mancatul muraturilor, este un semn de dragoste.
• Fierbe un ou tare, scoate-i galbenusul si in locul ramas liber din albus, pune sare. Mananca-l: la noapte il vei visa pe alesul tau aducandu-ti un pahar cu apa. (ok, o sa incerc…)
• Daca iti iei “la revedere” de la un prieten pe un pod, nu-l vei mai intalni niciodata pe acel prieten.

Mi-ar placeA sa…

se vorbeasca si sa se scrie corect. Exista niste greseli foarte comune care ma zgarie pe creier. Cum ar fi cea din titlu:  se foloseste “mi-ar place”, cand de fapt verbul este “a placea”. Din aceeasi categorie: a parea, a tacea, a disparea. “În caz de dubiu, pentru a determina conjugarea corectă există metoda de a construi infinitivul lung şi de a observa poziţia accentului, pe terminaţie (conjugarea a II-a: plăcere, tăcere, părere) sau pe rădăcină (conjugarea a III-a: facere, ducere); infinitivul scurt are accentul pe aceeaşi poziţie (a plăcea, a tăcea, a părea, dar a face, a duce).”

Ne dam mari ingineri, stim sa scriem in C/C++ sau alte minunatii, purtam discutii filosofice, vorbim mult in engleza (si  aia la fel de pocita!!!), dar limba romana… mama ei de limba…

Desi esti un geniu in ale programarii, in momentul cand iti vei documenta proiectul si vei scrie “parametrii” (se scrie cu un singur “i” – atunci cand nu e articulat!, ca si “nostri”, “vostri”), vei fi considerat analfabet. Si daca tot sunt la “i”: “sa fii iubit”, “nu stii nimic”…

“Vroiam sa…” Cautati verbul “a vroi” in DEX. Nope, nu e acolo.

Liniuta, bat-o vina! “Vin-o pe la mine ca…sunt prost”. Ce Dumnezeu uneste cratima asta aici? Si de ce atunci cand e nevoie de ea nu e folosita??? Pai in cazul asta, s-ar putea sa nu stim sa injuram in scris. Ca pana scriem de mama si de introdus lucruri ne incurcam in liniute.

Verbul “a trebui” este invariabil. Nu are forme diferite in functie de persoana

CoNform “Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic al limbii române” (DOOM), stiti ca ar trebui sa scriem “nicio/niciun”. Foarte rar am intalnit oameni care sa respecte regula.

Am si eu o nelamurire totusi. Tigara/Tigare? Eu spun tigara, dar sunt curioasa daca este acceptata si cealalta forma.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Elemente_problematice_ale_limbii_rom%C3%A2ne

Si acum revenind putin la engleza…
- Daca substantivul incepe cu vocala, te rog pune-i “an” in fata, nu “a”
- Daca verbul e la trecut (sa nu complic treaba cu cele neregulate), un “ed” in coada nu o sa il ingreuneze prea tare, ba chiar suna bine
- Sunt mai multi/multe? Se termina cu “s”, uneori “es”
That simple!!!
Oameni la care aveam pretentii nu folosesc aceste treburi ca na…e de ajuns sa inteleaga ei cand citesc, nu?

Trist…foarte trist…

Schimbari de cariera?

Nu-mi mai place Politehnica. Nu-mi place. Cred ca asta este singurul lucru rau pe care l-am luat din familie. Am fost influentata de dorinta de competitie si am ales gresit. Ce am cu aceasta universitate? Ti se impune o anumita viziune asupra vietii, te indoctrineaza si nu mai esti in stare sa accepti ca lucrurile ar putea fi si altfel decat spun domnii profesori de 70-80 de ani, ale caror posturi se elibereaza abia la moarte. De cand lucrez si ma duc mai rar la scoala, am inceput sa fac lucruri de care nici nu as fi vrut sa aud inainte. Ies mai des, sunt sociabila, particip la evenimente. De exemplu, in aceasta seara ma voi duce la o prezentare de make-up. La sfarsit, fiecare fata va avea parte de make-up artistul personal. Indicatii si o sedinta free de machiaj. Super tare!
Inainte de a fi in stare sa fac propriile alegeri (adica eram foarte mica) am facut balet si teatru. Mi-a placut la nebunie.
De teatru imi aduc aminte ca am jucat intr-o piesa (aveam vreo 13-14 ani) si am suferit enorm ca nu a fost nimeni din ai mei sa ma vada. Am renuntat inainte de o colaborare cu niste actori japonezi. Azi teatrul la care faceam eu cursuri este un element important al orasului, iar eu fac teme la SO. Ce simt cand merg la o piesa si aplaud la final? Ciuda, frate! Mor de ciuda. Am pentru actori un respect deosebit, iar in fata unei balerine ma inclin. Talent, munca si daruire.
Din cauza lipsei de timp, nu am reusit inca sa fac cursul acela profi de fotografie de care tot vorbesc. Dar mi-am promis ca nu va mai trece mult. Pana atunci, vreau sa demonstrez din nou lumii ca se poate. Cu putin noroc, pe 6 iunie voi avea prima lectie de pian . Macar sa fiu un sub-inginer talentat.
Se spune ca stangacii sunt inclinati mai mult spre partea artistica. Sunt mai rapizi, mai inteligenti, inventivi. Leonardo DaVinci, Michelangelo, Beethoven, Isaac Newton sau Albert Einstein. Genii. Da, sunt stangace. Am primit linii peste mana cand eram la gradinita, mi-au legat mana stanga de scaun, dar eu sub nicio forma nu am acceptat sa scriu cu dreapta. Si tot nu am vazut semnele de la natura: “nu da la poliiiii”.
Totusi, cat e de tarziu ca sa mai schimb ceva?

Probleme?

Cum am mai spus si altadata, oamenii sunt intotdeauna nemultumiti. Totusi, cand sunt indreptatiti sa se planga ca au o problema? Ca fiecare post al meu, si cel curent isi are originea intr-o intamplare/discutie la care am asistat. La cafeaua de dimineata la Axigen un coleg spunea ca nu dormise pentru ca a avut o problema acasa, problema care s-a rezolvat pana la urma cu un instalator. Inca era putin suparat, somnoros… replica mea a fost: “Acum gata, nu te mai gandi, s-a rezolvat. Si pana la urma, problemele care se rezolva cu bani nu sunt probleme.” Asta e parerea mea. S-ar putea sa fiu considerata optimista ca prea vad toata viata in roz. In general lucrurile cu adevarat importante nu se rezolva cu bani. Poti avea oricati si sa nu foloseasca la nimic. In acelasi timp recunosc ca exista si cazuri cand sunt absolut necesari.

Am si eu piticii mei, normal. De la un timp de vreme sunt un nerv ambulant pentru ca stiu ca se apropie sesiunea si am foarte multe de facut. Ar trebui sa imi dau o palma din cand in cand si sa imi zic: “ok, care e problema?”. Examenele vin si trec. Peste 3-4 ani nu imi voi mai aduce aminte ca am avut restanta la PLAS. De fapt, nu cred ca o sa imi aduc aminte ce inseamna PLAS (programare in limbaj de asamblare…).

La fiecare varsta, avem prioritatile specifice. Daca la 5 ani plangeam de auzea tot blocul ca m-a tras Ionut de par, la 15 ca nu vrea mama sa imi cumpere telefon, la 21 ca m-a parasit “dragostea vietii mele”… mai mult, nu mai stiu

Si treaba asta cu dragostea… In jurul nostru se intampla tot felul de catastrofe, mor oameni… totusi nimic nu pare mai tragic decat o dezamagire in dragoste. Sunt lucruri care ni se intampla tuturor, fara nicio exceptie. Parasim, suntem parasiti. Viata merge mai departe. Ar trebui sa tratam lucrurile ceva mai obiectiv. Ca pana la urma… “nu e dracul chiar asa de negru”.

Concluzia: http://www.youtube.com/watch?v=u-rJ-6hBfSo

Regie.

Faptul ca sunt back online il datorez Silviei, care zice “avem updates, trebuie sa scrii pe blog!”
Cum a inceput?
Ne-am trezit cam toate (eu, Ina, Silvi) pe la 11:30. Si a avut loc urmatoarea conversatie:

Silvi: Neata…
Ina: Hey, neata!
Eu: Silviii, e pranz!
Ina: Pranz-neata atunci!
Eu: Pranzeata’!!!!

Si asa am adaugat un nou cuvant in patrimoniul cultural al Romaniei

Se apropie sfarsitul anului 3, iar in acest week-end mi-am dat seama ce imi va lipsi din studentie si mai ales din acest mic orasel de la marginea Bucurestiului. Complex studentesc Regie. Ce inseamna el? Inseamna barfele de seara cu colegele de camera, discutii interminabile despre tipi buni pe coridor la tigara, mancat seminte in fata caminului pe bancuta de la P8, seri de fete cu o sticla de vin, noi asezate in cerc pe covor (cu povesti de genul…cum si cand a fost prima data, cum vrem sa arate rochia de mireasa, amintiri vesele sau triste din copilarie). Si evident si lucruri mai serioase: teme la ASC pentru care se pierd nopti, zeci de incercari pentru placuta la PM (bubuit microcontrollere, nervi ca nu se aprind ledurile…), malloc-uri nereusite care dau “SEGMENTATION FAULT!!!”. Acest post este ca un…tribut (nu stiu sa traduc ) pentru locul si mai ales fetele astea pe care le iubesc.

Aici am invatat tot ce stiu si aici mi-am dobandit propria personalitate. Imi voi aminti mereu cu drag prima zi in camin- imi venea sa plang pentru ca aveam o saltea rupta din cauza careia am avut dureri de spate tot anul 1 (pana mi-am dat seama ca as putea sa imi cumpar alta). Anul 1 cand steam 5! in camera. Prima data cand am dormit cu un baiat. Serile de whist din P22. Meciurile de pe Ghencea. Saptamana de MOFT din anul 2 cand in fiecare seara mergeam la opera/teatru/film/concerte. Prima si ultima data cand eram fara bilet in RATB si I got cought!!! Ziua cand a trebuit sa ne schimbam singure paturile (da, bucatica cu bucatica) – pentru ca nu vroiam sa facem asta administratora ne-a taiat cablul de net de la etaj si evident, toate am inceput sa muncim . Si sa nu uit de cutremurul din anul 2 cand primul lucru pe care l-am facut a fost sa protejez laptopul ). Serile cand ne consolam una pe alta pentru ca ne parasisera prietenii – alaturi de o sticla de Cherry Angelli. Restanta la PA pe care mai mult sau mai putin am avut-o pentru ca eu si Silvia am avut o tema copiata. Azi am pus inca ceva pe lista: fiecare din noi si-a ales o piesa pentru karaoke (am si cantat putin, dar asteptam totusi ceva real.)

- Silvia: Mr Big-Be with you
- Ina: Counting Crows – Accidentally in love
- Eu: Fool’s Garden – Lemon tree

Desi probabil toata lumea a trecut prin asta, experienta mea mi se pare speciala. Mai am un an (ha! din obisnuinta cand am vrut sa scriu ‘mai’ am scris Main() ), dar am senzatia ca de aici… lucrurile vor fi diferite. Voi ramane cu o groaza de amintiri si 3 nume pe care nu le voi uita pentru lista de invitati la orice eveniment important din viata mea. Pupici!

*partea mea de camera din primul an*

*masuta mea din ultimii 2 ani*

*De la stanga la dreapta: Bono, Urs, Taxi, Andrei – camarazii mei*

*Sforaila si Dalia – ce vad eu cand ma uit “pe pereti”*

*colectia Silviei*

*Vio’s wall*

Declaraţie de dragoste

Sentimentele sunt complicate. Le evităm pentru că au puterea de a ne schimba. Ne fac mai buni sau mai răi, in funcţie de situaţie. Unii sunt curajoşi, îşi permit din secunda unu să lase soarta să se joace cu ei. Ajung fără excepţie să fie dezamăgiţi. Aici…ajung din nou la alegerea de la început. Creier sau inimă? Am făcut parte din prima categorie. Şi din a doua. Acum încerc să mă întorc printre cei curajoşi. A fost distractiv, dar ştim cu toţii că numai ceva adevărat ne poate încălzi într-o noapte rece. Că într-o zi…va  fi pentru totdeauna. Nimeni nu ştie cum şi când va fi, tocmai asta e frumuseţea. Trebuie să trăieşti pentru a o găsi. Pentru că merită efortul. Nu vor mai exista regrete sau lacrimi. Nu vor mai fi bucurii, ci o fericire permanentă. Şi o motivaţie pentru a trece cu bine de fiecare zi grea. Noi vise, noi planuri şi o linişte cu efect energizant. Sunt convinsă că fiecare din cei care vor citi îşi va aduce aminte cu plăcere de o strângere de mână care i-a crecut numărul bătăilor inimii, un zâmbet care i-a înveselit întreaga zi sau celebrii flururaşi care fac genunchii să cedeze. Sincer, ăsta e şi scopul. Ca să pot da copy-paste la pasajul care urmează, a trebuit să îmi încalc o promisiune. Să deschid un fişier ascuns undeva la mine pe calculator şi să recitesc. Se pare că sunt mai puternică decât credeam. Sper să fiu la fel de convingătoare.

“Iubirea adevărată este o taină: este delicată, suavă şi mult prea pură. Este ca un joc între doi copii, care se iubesc mereu cu aceeaşi intensitate, exact ca şi în prima zi. Iubirea mă aruncă în ochii celuilalt, unde mă pierd într-un ocean de iubire. Iubirea mă sufocă, îmi cuprinde inima cu un dor amar şi dulce totodată, mă ridică şi mă coboară în lumea visului şi în prăpastia durerii, dar nu pot trăi fără de ea. Celălalt este sensul meu şi rostul meu în timp şi în veşnicie. Sunt un nimic fără de el.

Eu sunt cu adevărat eu numai când mă uit în ochii persoanei iubite. Poate că nu am multe să îi spun de fiecare dată, dar prezenţa celuilalt mă arde cu un foc dulce şi răcoritor. Mi-e frică să mă gândesc că ar putea veni clipa pierderii iubirii: nu va mai avea niciun rost viaţa mea. Atingerea mâinii lui mă ridică la ceruri şi mă umple de bucurie. Mă arde până la epuizare şi mă umple de lumina acestui ceresc foc. Cuvântul lui îl sorb cu toată fiinţa mea şi mă însetez după tăcerea pe care o las să se aştearnă între noi atunci când suntem împreună. Mă simt veşnic doar pentru că iubesc. Eu nu mai exist decât pentru a iubi. Restul chiar nu mai contează! Restul nu ţine de mine şi nu are nici o valoare. Vorbesc doar pentru că am a dărui cuvinte de iubire sau pentru a implora Cerul să mă aşeze şi mai curat în inima iubirii mele. Respir doar între două întâlniri, restul fiind dor, tăcere şi o dulce moarte a aşteptării.

Văd persoana iubită în inima mea, în fiecare floare, în fiecare nor, în fiecare chip de copil pe care îl întâlnesc şi o aud în visele mele cele mai dulci, care nu ar trebui vreodată să se termine.

Celălalt trebuie să fie bucuria mea, liniştea mea, zâmbetul meu, sprijinul la încercare şi în suferinţă. Celălalt este clipa de fericire într-o lume egoistă şi mincinoasă. Este oaza de lumină şi dragoste într-o viaţă nedreaptă şi care îmi oferă mult prea des lacrimi şi durere. Celălalt trebuie să mă ajute să-mi păstrez copilăria, puterea de a merge mai departe şi adevărul atunci când prea mulţi mă mint sau mă ignoră. Celălalt îmi dă puterea de a fi fericit, de a simţi că nu sunt un nimeni, că veşnicia îmi aparţine, că ne aparţine amândurora!”

http://www.youtube.com/watch?v=EY0_oVV29PM

Amici,amici…dar ce inseamna asta?

Am revenit la o intrebare la care nu am gasit niciodata un raspuns exact. Probabil nu exista, nu se poate generaliza, dar eu am spus intotdeauna hotarat “NU”. Exista prietenie intre fata si baiat? Si daca da, la ce se limiteaza?
Poti sa ramai prieten cu o fosta? Eu nu am reusit niciodata. Chiar daca am fost cei mai buni prieteni cand eram impreuna, chestia care ne lega a disparut.
Pentru mine amici inseamna in principiu cunostinte. Deja sa fii prieten cu cineva implica o apropiere. Intre o fata si un baiat asta e destul de complicat. Discutiile intre 2 fete si cele intre 2 baieti sunt ataaaat de diferite. Fata fiind, roaga un baiat sa vina cu tine la shopping…Baiat fiind, incepi sa ii povestesti unei fete ce nebunii ai facut tu aseara si cu cine…

Sa zicem…2 “prieteni”:

Scenariul 1: ea e suparata, plange, el observa cat e de draguta de fapt si simte nevoia sa o ia in brate…
Scenariul 2: impreuna la o cafea, ea e aranjata, isi trece mana prin par, el ii simte parfumul…
Scenariul 3: un comentariu nevinovat, o glumita si ea incepe sa se gandeasca “dar ce bine arata azi, nu am observat niciodata ce buze dragute are”

Port ochelari si imi tin parul prins in coada. Dar atunci cand ma aranjez putin si “cel mai bun prieten” imi face ochi dulci. Asa suntem construiti. Am si eu un prieten bun. Ne cunoastem de 21 de ani, am crescut impreuna de cand m-am nascut eu. Pana si el mai face glume cu mine uneori. Dar eu vorbesc despre cei care se pretind prieteni cand se cunosc de cateva luni sau un an.
Deci pana la urma prieten = prieten cu beneficii?
De unde vin exceptiile?
A observat cineva ca atunci cand esti intr-o relatie nu mai ai prieteni de sex opus? Iesi cu fetele in oras sau cu baietii la bere. Ramai singur si hopa…2,3,4,5…Constient sau nu, atunci cand iesim la o cafea cu un amic avem si alte ganduri. Sa fim seriosi, daca nu am avea nimic pe constiinta i-am putea spune iubitei/iubitului ca “ies cu un coleg de facultate” sau “ma intalnesc cu un prieten de la mine din oras”. Dar asta nu se intampla.

Sunt curioasa daca vor fi pareri diferite intre fete si baieti

Zbye!

Hotii din Bucuresti sunt tare de treaba

Si se pare ca nu circula cu metroul…

Traiesc intr-un oras in care trebuie sa ma astept la orice. Eram si eu ca tot omul la cumparaturi…cadouri de Paste. Am iesit din Unirea cu ghiozdanasul meu in spate si cu o punga mare de la Meli Melo. Ajung in Carrefour, aleg doi iepurasi de ciocolata si ma indrept voioasa spre casa. Hmm… am rucsacul desfacut…ambele fermoare. Hmmm…da, lipseste ceva. Asez linistita iepurasii inapoi pe raft. Ies din magazin si ma pun pe plans:).  Singura in Bucuresti, in centru chiar… fara bani si foarte departe de casa :d. Am apucat sa sun sa anunt intarzierea si sa imi rog un prieten sa vina sa ma ajute. Apoi s-a descarcat telefonul, mi-am dat seama ca nu mai e nimeni in camin si cartela de acces era in portofel… Nervi, declaratii la politie, sunat la banca sa blochez cardul. O zi minunata. Am ajuns si eu acasa pe la 10 si am linistit-o pe mama spunandu-i: “nu te agita, pentru tine am apucat sa iau cadou…”
Aseara m-a sunat prietena mea:
“Andreea, am o veste pentru tine. Ai face bine sa te asezi…”
“Sunt pe afara, prin ploaie chiar… Zi-mi, te rog”
“Pai…aveai in portofel cartea mea de vizita. M-au sunat de la politie sa te duci dupa el”
“Yey!”
Am ajuns toata un zambet inapoi in Bucuresti, mi-am recuperat minunatul portofel cu fundita. Era totul ravasit, dar in afara de bani nu lipsea nimic. Nimic. Cum ziceam, abonamentul de metrou a ramas si el . A fost gasit chiar la sectia de politie de langa Unirii…pe parvaz )
De acum voi lasa si un biletel: “Pentru cati bani sunt aici, te rog trimite-mi actele inapoi…”

Take care!

Sper sa te razgandesti…

“Si ce alte obiceiuri ciudate mai ai?”
“Huh?”

Cica sa nu mananc 2 feluri de mancare in aceeasi farfurie este un obicei ciudat. Mie mi se pare un lucru destul de normal sa imi doresc fiecare vas sa aiba un aspect impecabil atunci cand mi se pune pe masa. Gatitul este o arta si prezentarea rezultatului trebuie sa se ridice la acelasi nivel cu gustul. Una din imaginile din mintea mea pentru atunci cand voi avea o familie este urmatoarea: o duminica in care avem musafiri… masa din sufragerie pregatita cu toate tacamurile (inclusiv toate marimile de pahare- in poza nu sunt toate), o fata de masa rosie si o vaza micuta cu flori pe mijloc. Nu stiu la primele feluri ce voi servi, dar desertul va consta in 2 clatite (fiecare cu farfuria lui!!!) cu sirop de ciocolata alba, 3 felii de portocala pe margini si putina ciocolata neagra rasa pe deasupra. Ce imagine, nu? N-ar fi la fel daca farfuria s-ar fi folosit si pentru altceva inainte… Iar clatitele vor fi geniale!

With great power comes great responsibility

Stiti treaba aia cu “ai grija ce-ti doresti”? Doamne, cat e de adevarat… Mi s-a spus lucrul asta de 2 ori in ultima saptamana, de catre 2 persoane diferite. Si ambele m-au intrebat exact acelasi lucru. “Ce iti doresti tu de la viata?”. Am dat acelasi raspuns, mi s-a dat aceeasi replica: “Sa stii ca…nu e chiar asa…” Nu cred ca s-au vorbit… Dar a fost destul de ciudat. Si ma gandeam…ma, ce-au vrut oamenii astia sa spuna? Ei bine, am cam inteles. Sunt o luptatoare, se stie. Am obtinut inca un lucru pe care mi-l doream de mult. Si acum chiar nu stiu ce sa fac cu el. Ceata.
Ca o comparatie, e ca si cum ai visa mereu la o super masina. Intr-o zi te trezesti in fata casei cu un Ford Mustang rosu (da…stiu…vreau multe). Te asezi la volan si nici nu stii sa o pornesti. “ok, si acum ce fac???” Probabil unii ar spune: dai de cheie si fugi!!! Ca sa ii citez pe baietii astia… nu e chiar asa…
E cam trasa de par analogia, dar banuiesc ca nu sunt singura care a ajuns sa aiba dificultati de genul asta.

/*off topic

Din ce in ce mai des am momente de “revelatie”. Am inceput sa imi dau seama de cate ori am fost mintita. Cum? Am facut-o si eu, folosind exact aceleasi cuvinte. Cand m-am auzit, parca au inceput sa imi sune niste clopotei in cap. Imi venea sa ma iau cu mainile de par. Mi-am promis ca nu o sa mai fac asta niciodata. Si m-am gandit la acel lucru pe care mi-l zicea mereu o persoana la care tin foarte mult: “Prefer adevarul, nu conteaza cat de dureros e.” Are dreptate, mereu are dreptate… Povestea e mereu aceeasi, doar personajele se schimba. */

Si ca sa revin la vise, o poza cu masina “mea”. Nu am avut niciodata pretentia sa detin asa ceva, dar mi-as dori ca macar o data sa o conduc. Cateva minute de senzatii tari SEVEN!!! (prietenii stiu de ce)

FTW!